Mi-e inima un cintec de speranta
Mi-e inima sarutul de pe flori
Si iarba a-nceput din nou sa creasca
Si nu se mai ascunde sub ninsori.

Mi-e sufletul un zumzet de lacuste
Mi-e sufletul o mare de dorinti
As vrea sa plec cu tine catre munte
Si imi doresc sa sim doi necuminti.

Sa ne iubim printre fosniri de frunze
Sa ne iubim cu patima si dor
S-avem o mare de dorinti pe buze
Si sa ne contopim intr-un fior.

Sa ne iubim lasciv printre parauri
Si sa privim doar cerul mai apoi
Mi-e dor ca focul inimii sa-l scuturi
Si sa topeasca vesnice ninsori.

Sa ne iubim pe la rascruci de drumuri
Cind ceasul bate rar si apasat
Saruta-mi trupul invelit in muguri
Si sufletul ce parca a-nghetat.

Si du-ma mai apoi spre dimineata
Cu parul peste umeri rasfirat
Si sa pasim iubind din nou spre viata
Caci prea ades am plins si am oftat.

Iti multumesc, iubitul meu din noapte
Ca ne-am gasit acum intimplator
Iti multumesc ca m-ai salvat de moarte
Si ca traiesc din nou si imi e dor.

Sa ne iubim mereu muscind din viata
Sa ingropam zapezile in zori
Si sa ne bucuram de dimineata
Imbratisati si ingropati in flori.