Mă numesc Săndel Spînu şi sânt din Galaţi. Am învăţat să cânt la chitară undeva pe la sfârşitul şcolii generale şi asta datorită unui profesor de muzică ce ne-a predat în cls.a 7-a şi a 8-a, Dl. Prof.Ifrim Ivanciu. Într-una din ore ne-a invitat ca fiecare dintre noi elevii, dacă avem instrumente acasă să venim cu ele la şcoala. Personal aveam o chitară pe şifonier la care mai cântam din când în când, cunoscând la acea dată doar trei acorduri.
Nu a stat prea mult pe gânduri şi m-a invitat a lua lecţii de chitară. Am vorbit cu părinţii şi am început să iau lecţii.
Anii trecând, valul muzicii folk luând amploare, am început a cânta mult mai des, dar nici spectacolele de această factură nu le-am pierdut. Prin anul 1982, la Casa de Cultură a Sindicatelor a luat fiinţă “Cenaclul Dunarea”unde în urma unei audieri cei ce se ocupau cu “viaţa” acestui cenaclu, au hotărât să fac parte ca membru. Atunci am cunoscut nume sonore ale muzicii folk gălăţene,alături de care am cântat cu drag. Pot enumera pe: Cristian Diamant, Mihai Ochiu, Săndel Bălan(tatăl Andreei Bălan) şi Costel Iordache(Grup Glia-Folk), Nica Zaharia(membra a Cenaclului Flacăra), Adrian Enache (ce la acea dată cânta în trupa”Phoebus”ulterior plecând la Bucureşti.), Si regretatul nostru prieten ce a dat viaţa acestui cenaclu la Galaţi…Marian Corjos.
Activitatea mea artistică nu s-a limitat doar la a cânta în acest cenaclu, am cântat concomitent şi în spectacole pentru Clubul Tineretului, aici cunoscându-l pe Aurel Moldoveanu. Având serviciul în Şantierul Naval Galaţi la acea dată, am răspuns invitaţiei de a fi alături şi de sindicat, din aceasta întreprindere alături de formaţia de Estradă cât şi de brigada artistica, având spectacole în întreprindere şi nu numai.
Cum cu toţii eram obligaţi să cântăm în mai marele concurs al vremii de aur, Cântarea României, am urcat pe scena concursului, trecând de faza municipală dar….la faza judeţeană îmbrăcându-mã în blugi şi cãmaşã de blugi, având şi un cântec cu o tentă uşoară către conducerea statului de atunci, faţă de traiul zilnic, am fost eliminat. Motivul?? Simplu…”mai avea puţin şi spunea tot.”.Acestea au fost cuvintele unei membre din juriu, nu îi voi da numele căci nu merită, dar pot să spun că mi-a fost directoarea liceului ce l-am urmat, cât şi profesoară de limba şi literatura română şi vã mai pot spune cã abia ce se întorsese dintr-o vizită de lucru în China. Aceste fapte s-au petrecut prin 1987. Acele cuvinte de mai sus mi-au fost spuse de către un membru al juriului ce a ţinut cu mine şi care m-a chemat acasă la dânsul comunicându-mi ceea ce s-a vorbit în juriu. Se numea Cojocaru şi era director al Clubului U.J.C.M.Galaţi.
Nu mi s-a întâmplat nimic faţa de cele cântate, doar o mică apostrofare şi o indicare de deget primită pe aleile din şantier din partea secretarului de partid de la acea dată.
Interzicerea Cenaclului Flacăra de către conducerea de tristă amintire a avut urmări şi către localităţile din ţară şi ca drept loialitate faţă de “stăpân” conducerea de partid din Galaţi a interzis activitatea de muzică şi poezie a Cenaclului Dunărea.
Cu toţii ne-am refugiat să cântăm în alte locuri, fiecare cum a putut, alţii renunţând până azi. Eu încă aveam activitate în S.N.G.dar şi la Clubul Tineretului. Lipsa celor dintâi am resimţit-o.
După cum ştiţi sosirea revoluţiei nu a bucurat folkiştii, aceştia căzând pentru puţin timp în dizgraţie, folkul intrând într-un con de umbră.
În 1990 am cântat pentru o perioadă de 4-5 luni la Casa Armatei din Galaţi, dar m-am retras datorită multelor încurajări de a “cânta” noua conducere de la Bucureşti. Am refuzat total.
Anii au trecut şi prin 2000 am invitat un vecin împreună cu fratele său, ocazie cu care le-am cântat la chitară. Ştiam că fratele vecinului este chitarist într-o trupă şi cântă pe la nunţi. Atunci am primit invitaţia de a cânta la mici caffe-concerte în restaurantul”Perla Dunării”(Turnul TV) alături de trupa “Andante” din care face parte şi acest om, Sandu Şuierica, căruia îi mulţumesc. Nu mi-a fost deloc greu să reîncep a cânta, am început să îmi scriu piesele mele şi să le cânt. Anul trecut am evoluat alături de vechi prieteni ce şi-au unit forţele şi au alcătuit un grup ce cântă muzică folk şi care se numeşte “Strada Mare”, cântând la lansarea primului lor cd.
Aceştia sunt: Mihai Ochiu, Bogdan Stancov, Velu şi Nica Zaharia. Cred că în curând voi scoate un cd cu o parte din cântecele ce le cânt,cântece de dragoste şi pentru dragoste.
În continuare răspund invitaţiilor din Galaţi cu mare drag şi nu numai.
Cânt dragostea şi iubirea pentru că consider, că sunt cele mai pure şi adevărate sentimente pe pământ şi câteodată despre social.
Cred în revenirea folkului şi a poeziei, din ele am învăţat să iubesc natura, viaţa, oamenii.
Cu mult drag şi simpatie pentru voi…Săndel Spînu
